1. Mergi direct la conținut
  2. Mergi direct la meniul principal
  3. Accesează direct mai multe site-uri DW

Traseismul politic şi turmentarea alegătorului

George Arun29 martie 2012

Pe scena politică românească au început transferurile de primăvară, în întîmpinarea campaniei electorale pentru alegerile locale.

https://p.dw.com/p/14UGX
Imagine: fotolia/blowup61

Preşedintele Consiliului Judeţean Caraş-Severin şi prim vicepreşedinte al PDL Sorin Frunzăverde şi-a părăsit partidul pentru a se înscrie în PNL, din partea căruia va candida pentru un nou mandat în fruntea judeţului pe care îl păstoreşte. Într-o conferinţă de presă pe care a susţinut-o miercuri la Reşiţa, Sorin Frunzăverde a enunţat următoarele motive pentru care a plecat din PDL: "haosul administrativ, vrajba politică şi statul poliţienesc care sufocă orice comunitate şi sufocă economic şi România."

Probabil pentru a puncta şi mai apăsat afirmaţia privitoare la statul poliţienesc, Sorin Frunzăverde a adăugat: "Ne e frică să mai vorbim la telefon şi chiar între noi ne e frică, să nu fim ascultaţi ambiental." Afirmaţia este ridicolă, mai ales că ea vine din partea unui politician care a deţinut de-a lungul timpului mai multe portofolii de ministru, inclusiv pe acela de ministru al Apărării, avînd în subordine cel puţin un serviciu de informaţii. Au rostit-o toţi infractorii, toţi "peştii mari" cercetaţi de Direcţia Naţională Anticorupţie sau de Parchetul General precum şi aceia ale căror procese sînt în curs de judecare la diferite instanţe.

Afirmaţia este apoi ridicolă şi pentru că atunci cînd, ca politician, te consideri integru moral, nu ai a te teme nici de ascultarea convorbirilor telefonice, nici de ascultările ambientale, în ipoteza în care s-ar face astfel de abuzuri din partea organelor abilitate.

Simplu spus, plecarea lui Sorin Frunzăverde din PDL este un gest de oportunism şi nimic mai mult. Nu este nici primul, nici ultimul care debarcă din corabia care începe să se scufunde, pentru a se îmbarca în corabia care se pregăteşte de o cursă lungă. Acelaşi oportunism a funcţionat şi în cazul parlamentarilor care au părăsit PSD-ul imediat după alegerile din 2008, pentru a forma UNPR şi a întregi coaliţia majoritară împreună cu PDL şi UDMR.

Traseismul politic este o boală veche în România. În cei douăzeci şi doi de ani postdecembrişti, mii de primari şi-au schimbat carnetul de partid în preajma alegerilor, mizînd pe cartea cîştigătoare. Nimeni nu le mai ţine socoteala cîte partide au reprezentat fiecare în administraţia locală, de la un mandat la altul, doar pentru a beneficia de fondurile suplimentare şi de sprijinul de la "centru". La rîndul lor, toţi aceşti primari traseişti au fost cei mai eficienţi agenţi electorali pentru candidaţii partidului la alegerile parlamentare şi prezidenţiale.

Inconsecvenţa crezului politic la mulţi politicieni români a avut şi are efecte similare şi în rîndul unei bune părţi a electoratului. De aceea, de cele mai multe ori, o majoritate politică a fost înlocuită cu o alta în urma unui vot negativ pentru fosta putere, şi nu în urma unei deliberări cu rezultat apreciativ pentru noile programe politice propuse.

USL este alianţa cu cea mai mare eficacitate în ceea ce priveşte turmentarea electoratului. Această construcţie politică nu va aduna doar voturile pesediştilor şi pe cele ale liberalilor, ci şi pe acelea care vor schimbarea actualei puteri, cu orice preţ.