Întoarcerea argintie a campionului roşu

Pe vitrina rezemată de peretele din faţa intrării în locuinţă tronează jobenul cel nou, argintiu-Mercedes, lucrat manual, la fel cum fuseseră şi celelalte pălării (roşii-Ferrari) care, acum, se odihnesc în camera cu trofeele de fan al campionului. Fiecare cântăreşte kilograme bune. Soţia încearcă să ne explice cum se mişcă Reiner Ferling după două ore de asistat la spectacolul automobilistic. Renunţă la cuvinte şi face nişte paşi de zombie din epoca filmului mut. Nici nu e de mirare. Pe fiecare pălărie stă cel puţin o păpuşă Michael Schumacher. Cel puţin una.

I s-a întâmplat la vârsta la care majoritatea bărbaţilor ar trebui să traverseze cu dificultate o fază a vieţii dragă psihanaliştilor. Doar că lui Ferling nu i-a căzut cu tronc o adolescentă.

Până acum zece ani era un consumator moderat de formula 1. Locuia, însă, în Kerpen. Tot la două weekenduri, colegii de serviciu nu vorbeau despre nimic altceva decât despre puştiul acela care dă peste cap ierarhiile. Michael Schumacher în sus, Michael Schumacher în jos. Consăteanul lor. Microbul l-a prins fără să-şi dea seama. Azi un circuit, peste două săptămâni altul, lună după lună, până când, la final de sezon, a descoperit că i se întâmplă ceva minunat: trăia, alături de puştiul din vecini, emoţia titlului mondial cucerit.

Reiner Ferling şi ultima sa operă: Jobenul argintiu Mercedes